spăimânta(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPĂIMÂNTÁ,spăimấnt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.
spăimânta(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spăimântá(a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 spăimấntă
spăimânta(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPĂIMÂNTÁ,spăimấnt, vb. I. Refl. și tranz. (înv. și pop.) A (se) înspăimânta. — Lat. *expavimentare.