spăimântător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE,spăimântători, -oare, adj. (Înv. și pop.) Înspăimântător. – Spăimânta + suf. -ător.
spăimântător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spăimântătór (înv., pop.) adj. m., pl. spăimântătóri; f. sg. și pl. spăimântătoáre
spăimântător(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) spăimântător a. care spăimântă.
spăimântător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPĂIMÂNTĂTÓR, -OÁRE,spăimântători, -oare, adj. (înv. și pop.) Înspăimântător. — Spăimânta + suf. -ător.