spân - explicat in DEX

spân (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. Căruia nu-i crește (aproape) deloc barbă și mustață. Față spână. Om spân. ◊ (Substantivat, m.) Spânul vrea să-ți răpuie capul (CREANGĂ). – Lat. *spanus (< gr.).

spân (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. – Lat. *spanus.

spân (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!spân adj. m., s. m., pl. spâni; adj. f., s. f. spấnă, pl. spấne

spân (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spân a. și m. imberb. [Gr. bizantin SPANÓS].

spân (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPÂN, -Ă, spâni, -e, adj. (Despre bărbați sau despre fața lor; adesea substantivat) Care este (biologic) lipsit de barbă și de mustăți. — Lat. *spanus.