soĭ - explicat in DEX

soi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOI¹, soaie, s. n. (Rar) Strat de murdărie depus pe obiecte; slin. – Et. nec. Cf. zoaie.

soi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOI³, soiuri, s. n. Grup de plante sau de animale care aparțin aceleași specii ori varietăți, cu anumite însușiri morfologice sau fiziologice ereditare comune; plantă sau animal care aparține unui asemenea grup. ◊ Loc. adj. De soi = de bună calitate, ales. ♦ (Fam.) Varietate, gen, fel, categorie de oameni sau de obiecte. – Din tc. soy.

soi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOͲ, soiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) murdări, a (se) umple cu soi¹. – Din soi¹.

soi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
soi² s.n. (reg.) lingură mare pentru urdă.

soi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sói (-iuri), s. n. – 1. Rasă, castă. – 2. Speță, tip, generație. – 3. Clasă, specie, gen. – 4. Caracter, model, natură. – Mr. so(i)e, megl. soi. Tc. soy (Șeineanu, II, 325; Lokotsch 1923; Ronzevalle 113), cf. ngr. σόï, alb., bg. soi. – Der. soi, vb. (a încrucișa, a îmbunătăți rasa); soios, adj. (de rasă bună).

soi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
soi, soiuri s. n. somn.

soi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!soi¹ (strat de murdărie) (pop.) s. n., pl. soáie

soi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soi² (specie, fel) s. n., pl. sóiuri

soi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soí³ (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. soiésc, imperf. 3 sg. soiá; conj. prez. 3 să soiáscă

soĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) soĭ n.. pl. urĭ (turc. soĭ, rasă, neam, familie, fel, nobleță; ngr. sói, alb. sîrb. bg. soĭ). Rasă, fel, specie, varietate: un cal (saŭ niște pepenĭ) de soĭ bun, curios soĭ de om era și el !. A fi soĭ, a fi de bună rasă: aceștĭ copiĭ, căt, pepenĭ nu-s soĭ ! A fi de soĭ, a fi de bună rasa: un cal de soĭ. Soĭ răŭ, neam păcătos, neam vițios: acest copil e soĭ răŭ.