sovon - explicat in DEX

sovon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] – Cf. bg. savan.

sovon (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
sovón (-oáne), s. n. – 1. Văl. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – Var. săvon, zovon, zăvon. Origine îndoielnică. Din ngr. σάβανον „giulgiu” (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. sávan pare dificilă fonetic. Ar putea fi contaminat cu zăbun, mai ales că Scriban dă diferite sensuri cu înțelesul de „îmbrăcăminte”. – Der. (în)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un văl).

sovon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sovón (înv., reg.) s. n., pl. sovoáne

sovon (Dicționaru limbii românești, 1939)
sovón n., pl oáne (indirect d. ngr. sávanon, gĭulgĭ; alb. bg. rus. sávan). Munt. est. Rochia pe care nuna o dăruĭește mireseĭ. Munt. vest. Basmaŭa care se pune pe fața mireseĭ cînd o leagă la cap (ChN. CL. 1910, 396). Ban. Serbia. Pînza pe care nuna o dăruĭește mireseĭ. Trans. Haĭne de prisos. – Și zovon (Od. Munt. vest) și zăvon. În Mold. zovon, gĭulgĭ. V. însovonesc.

sovon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sovon n. (Banat): V. zovon.

sovon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOVÓN, sovoane, s. n. (Pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veșminte, podoabe de prisos; zorzoane. [Var.: zovón s. n.] — Cf. bg. savan.