soț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La
pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (
Înv.) Soție, nevastă.
2. (
Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat.
3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊
Loc. adj. și adv. Cu (sau
fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). –
Lat. socius.