sosire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOSÍRE, sosiri, s. f. Faptul de
a sosi; venire, ajungere. ♦ Loc în care sosește un sportiv la sfârșitul cursei. –
V. sosi.sosire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sosíre s. f.,
g.-d. art. sosírii; pl. sosírisosire (Dicționaru limbii românești, 1939)sosíre f. Acțiunea de a sosi:
sosirea trenuluĭ.sosire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sosire f. acțiunea de a sosi și momentul când sosește.
sosire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOSÍRE, sosiri, s. f. Faptul de
a sosi; venire, ajungere. ♦ Loc în care sosește un sportiv la sfârșitul cursei. —
V. sosi.