sosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOSÍ, sosesc, vb. I.
1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etc.) A începe să se desfășoare. ◊
Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊
Expr. A-i sosi (cuiva)
ceasul (sau
veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară.
2. Tranz. (
Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde.
3. Intranz. (Rar) A fi în situația să..., a se întâmpla să... – Din
ngr. sóso (
viit. lui
sóno).
sosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sosí (-sésc, -ít), vb. –
1. A ajunge undeva. –
2. A fi în situația să..., a fi destul să...
Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich,
Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu,
Lr., 261),
cf. alb. sos, bg. sosa. –
Der. sosit, s. n. (venit, ajuns);
sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată);
nesosință, s. f. (
înv., insuficiență).
sosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. sosésc, imperf. 3
sg. soseá; conj. prez. 3
să soseáscăsosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sosì v. a ajunge, a veni undeva:
bine ai sosit! [Gr. bizantin SÒZO (aorist ESOSA), a veni].
sosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOSÍ, sosesc, vb. IV.
1. Intranz. A ajunge într-un anumit loc (și într-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale) A începe să se desfășoare. ◊
Loc. adv. Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ◊
Expr. A-i sosi (cuiva)
ceasul (sau
veleatul) = a-i veni cuiva timpul să moară.
2. Tranz. (
Pop.) A prinde pe cineva fără veste; a surprinde.
3. Intranz. (Rar) A fi în situația să...; a se întâmpla să... — Din
ngr. sóso (
viit. lui
sóno).