sortire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SORTÍRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. – V. sorti.
sortire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) sortíre s. f., g.-d. art. sortírii
sortire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SORTÍRE s. f. Acțiunea de a sorti și rezultatul ei. — V. sorti.