sortilegiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din
it. sortilegio.sortilegiu (Dicționar de neologisme, 1986)SORTILÉGIU s.n. (
Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron.
-giu. / < fr.
sortilège, cf. lat.med.
sortilegium <
sortilegus – profetic].
sortilegiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it.
sortilegio, lat.
sortilegium)
sortilegiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sortilégiu [
giu pron. giu]
s. n.,
art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (-gi-i-)sortilegiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (în superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. — Din
it. sortilegio.