sorti - explicat in DEX

sorti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (În superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. – Din soartă.

sorti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sortí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sortésc, imperf. 3 sg. sorteá; conj. prez. 3 să sorteáscă

sorti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SORTÍ, sortesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina. — Din soartă.