sortator - explicat in DEX

sortator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

sortator (Dicționar de neologisme, 1986)
SORTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].

sortator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SORTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)

sortator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sortatór¹ (persoană) s. m., pl. sortatóri

sortator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sortatór² (mașină) s. n., pl. sortatoáre

sortator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. — Sorta + suf. -tor.