sortare - explicat in DEX

sortare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SORTÁRE, sortări, s. f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; sortat. – V. sorta.

sortare (Dicționar de neologisme, 1986)
SORTÁRE s.f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; aranjare pe categorii. [< sorta].

sortare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sortáre s. f., g.-d. art. sortắrii; pl. sortắri

sortare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SORTÁRE, sortări, s. f. Acțiunea de a sorta și rezultatul ei; sortat. — V. sorta.