sorta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORTÁ, sortéz, vb. I.
Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. – Din
germ. sortieren.sorta (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)sortá adv. (înv.) tocmai.
sorta (Dicționar de neologisme, 1986)SORTÁ vb. I. tr. A separa, a aranja, a repartiza (un material etc.) pe sorturi (potrivit calității, dimensiunilor etc.). [Cf. germ.
sortieren, it.
sortire].
sorta (Marele dicționar de neologisme, 2000)SORTÁ vb. tr. a separa, a repartiza pe sorturi. (< germ.
sortieren)
sorta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sortá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sorteázăsorta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORTÁ, sortez, vb. I.
Tranz. A alege, a aranja, a repartiza mărfuri, produse, materiale pe categorii, după calitate, dimensiuni, compoziție etc.; a împărți, a aranja pe sorturi. — Din
germ. sortieren.