sort (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din
fr. sorte.sort (Dicționar de neologisme, 1986)SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. [< fr.
sorte].
sort (Marele dicționar de neologisme, 2000)SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ◊ grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole. (< fr.
sorte)
sort (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sort s. n.,
pl. sórturisort (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). — Din
fr. sorte.