sorbestrea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SORBESTREÁ, sorbestrele, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lucioase, crestate pe margini și cu flori hermafrodite lipsite de corolă
(Sanguisorba officinalis). –
Cf. it. sorbastrella.sorbestrea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)sorbestreá (-éle), s. f. – Plantă erbacee din familia rozeceelor (Sanguisorba officinalis).
It. sorbastrella (Candrea).
sorbestrea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SORBESTREÁ (‹
it.)
s. f. Plantă erbacee perenă din familia rozaceelor, înaltă de 30-90 cm, cu frunze imparipenat-compuse, lucioase, și cu flori hermafrodite, lipsite de corolă, cu caliciul din patru sepale, de culoare roșie-închis sau brună (
Sanguisorba officinalis). Se mai cunosc încă
c. 30 de specii înrudite răspândite în zona temperată a emisferei nordice. Plantă medicinală, utilizată în enterocolite, boli renale și ca antihemoragic.
sorbestrea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sorbestreá s. f.,
art. sorbestreáua, g.-d. art. sorbestrélei; pl. sorbestréle, art. sorbestrélelesorbestrea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SORBESTREÁ, sorbestrele, s. f. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze lucioase, crestate pe margini și cu flori hermafrodite lipsite de corolă (
Sanguisorba officinalis). —
Cf. it
sorbastrella.