șopti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOPTÍ, șoptesc, vb. IV.
Tranz. și
intranz. A vorbi încet, în taină, a spune ceva în șoaptă. ◊
Loc. adv. Pe șoptite = cu glas scăzut, foarte încet; în taină. ♦
Tranz. A comunica ceva vorbind încet (să nu audă alții); a sufla. ♦
Fig. A murmura, a susura, a fremăta. – Din
sl. šĩpŭtati, bg. șeptja.