sopran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOPRÁN, -Ă, soprani, -e, subst. 1. S. n. Cea mai înaltă dintre cele cinci categorii ale vocii omenești (de femeie sau de copil).
2. S. m. și
f. Femeie sau copil cu voce de sopran (
1);
p. ext. instrument de suflat cu sunet asemănător vocii de sopran. [
Var.:
sopráno s. n.] – Din
fr.,
it. soprano.