sopor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOPÓR s. n. (
Med.) Stare patologică de somnolență. – Din
fr. sopor.sopor (Dicționar de neologisme, 1986)SOPÓR s.n. (
Med.) Stare de somnolență vecină cu coma. [< fr.
sopor, cf. lat.
sopor].
sopor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOPÓR s. n. stare de somnolență patologică în care contactul cu ambianța se face dificil, fiind întrerupt de perioada de somn. (< fr., lat.
sopor)
sopor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOPÓR s. n. (
Med.) Stare patologică de somnolență. — Din
fr. sopor.