sonolocație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SONOLOCÁȚIE s. f. Operație prin care se determină poziția unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a obiectului. – Din
fr. sonolocation.sonolocație (Dicționar de neologisme, 1986)SONOLOCÁȚIE s.f. Determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore, fără participarea activă a obiectului. [< fr.
sonolocation].
sonolocație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SONOLOCÁȚIE s. f. determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore. (< fr.
sonolocation)
sonolocație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sonolocáție (-ți-e) s. f.,
art. sonolocáția (-ți-a), g.-d. sonolocáții, art. sonolocáțieisonolocație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SONOLOCÁȚIE s. f. Determinare a poziției unui obiect față de un anumit reper cu ajutorul undelor sonore. — Din
fr. sonolocation.