sonic - explicat in DEX

sonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. – Din fr. sonique.

sonic (Dicționar de neologisme, 1986)
SÓNIC, -Ă adj. (Despre oscilații) Care are o frecvență cuprinsă în grupul frecvențelor care pot fi auzite sau care depășește limita acestora. ♦ Referitor la sunet; sonor. [< fr. sonique].

sonic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÓNIC, -Ă adj. 1. referitor la sunete; sonor. ◊ referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (despre un sistem fizic, termic etc.) care folosește proprietățile undelor sau oscilațiilor mecanice din corpurile lichide ori solide. (< fr. sonique)

sonic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SÓNIC, -Ă (‹ fr.) adj. 1. Care ține de sunet, privitor la sunete; care utilizează sau se bazează pe sunete; sonor. ♦ Referitor la gama de frecvențe care cuprinde infrasunetele, sunetele și ultrasunetele. 2. (Despre un sistem termic sau fizic, un procedeu etc.). Care folosește în principiu proprietățile undelor sau ale oscilațiilor mecanice din corpurile lichide sau solide; referitor la aceste unde și oscilații. ◊ Mașină s. = mașină de forță sau mașină de lucru acționată (motor s.) prin vibrații sonice sau producătoare (generator s.) de vibrații sonice.

sonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sónic adj. m., pl. sónici; f. sónică, pl. sónice

sonic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*sónic, -ă adj. (d. son. Cp. cu tonic). Fiz. De sonicitate: undă sonică: care se ocupă de sonicitate: inginer sonic. Subst. Inginer sonic (ca un istoric). Adv. Pin sonicitate: oraș încălzit sonic.

sonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÓNIC, -Ă, sonici, -ce, adj. Care ține de sunete, privitor la sunete. ♦ (Despre anumite fenomene) Care se manifestă cu o viteză apropiată de cea a sunetului. — Din fr. sonique.