song (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SONG, songuri, s. n. (Englezism) Cântec, melodie. – Din
engl. song.song (Dicționar de neologisme, 1986)SONG s.n. (
Anglicism) Cântec, melodie; (
jaz) melodie populară. [Pron.
son. / < engl.
song].
song (Marele dicționar de neologisme, 2000)SONG s. n. 1. (în muzica ușoară) cântec, melodie. 2. (jaz) melodie preluată din repertoriul muzicii ușoare. (< engl.
song)
song (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SONG (SUNG), dinastie de împărați chinezi (960-1279). Împărțită în dinastia
S. de Nord (960-1127), întemeiată de Taizu, la N de fluviul Yangtze, cu capitala la Pieng-liang (azi Kaifeng) și dinastia
S. de Sud (1127-1279), întemeiată de Gaozong, în urma cuceririi părții de N de către armatele statului Jin; capitala la Lin-an (azi Hangzhou). În timpul dinastiei
S. remarcabilă este activitatea lui Wang An-shih (1021-1086), ministru al împăratului Shenzong (1068-1085), care efectuează reforme cu caracter agrar, financiar, social și militar. Însemnată dezvoltare a literaturii și științelor. Dinastia
S. a fost înlăturată în urma invaziei mongole condusă de Kubilai, care instaurează dinastia Yuan.
song (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*song (
angl.)
s. n.,
pl. sóngurisong (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SONG, songuri, s. n. Cântec, melodie. — Din
engl. song.