sonetă - explicat in DEX

sonetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette.

sonetă (Dicționar de neologisme, 1986)
SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților² în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette].

sonetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SONÉTĂ s. f. utilaj pentru baterea piloților² și palplanșelor în pământ. (< fr. sonnette)

sonetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sonétă (utilaj) s. f., g.-d. art. sonétei; pl. sonéte

sonetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. — Din fr. sonnette.