sonerie - explicat in DEX

sonerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria.

sonerie (Dicționar de neologisme, 1986)
SONERÍE s.f. Instalație de semnalizare acustică compusă dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel; (p. ext.) sunet produs de clopoțel. [Gen. -iei. / < fr. sonnerie].

sonerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SONERÍE s. f. 1. instalație de semnalizare acustică, dintr-un electromagnet și un ciocănel care lovește într-un clopoțel. 2. buton care declanșează o asemenea instalație. 3. mecanism care permite unui orologiu deșteptător, unui telefon etc. să sune. (< fr. sonerie, it. soneria)

sonerie (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SONERÍE (‹ fr.) s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare acustică, care emite sunete intermitente prin lovirea unui mic clopot cu un ciocănel. ◊ S. electrică = s. al cărui ciocănel este acționat de un electromagnet. Inventată (1835) de germanul Christian Neeff (1782-1849). 2. Butonul cu ajutorul căruia se închide și se întrerupe circuitul electric al unei sonerii electrice.

sonerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soneríe s. f., art. sonería, g.-d. art. soneríei; pl. soneríi, art. soneríile

sonerie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*soneríe f. (fr. sonerie). Instalatiune electrică care face să sune un clopoțel pin care cineva anunță c’a venit la poarta ta saŭ pin care stăpînu cheamă servitoriĭ.

sonerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sonerie f. clopoțel electric.

sonerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). — Din fr. sonnerie, it. soneria.