somnuleț - explicat in DEX



somnuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOMNULÉȚ1, somnuleți, s. m. Somnișor1. – Somn1 + suf. -uleț.

somnuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOMNULÉȚ2 s. n. Somnișor2. – Somn2 + suf. -uleț.

somnuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
somnuléț1 (pește) s. m., pl. somnuléți

somnuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
somnuléț2 (stare) s. n.

somnuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOMNULÉȚ1, somnuleți, s. m. Somnișor1. — Somn1 + suf. -uleț.

somnuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOMNULÉȚ2 s. n. Somnișor2. — Somn2 + suf. -uleț.