somnolent - explicat in DEX

somnolent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOMNOLÉNT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). – Din fr. somnolent, lat. somnolentus.

somnolent (Dicționar de neologisme, 1986)
SOMNOLÉNT, -Ă adj. Care este în stare de somnolență; care moțăie, dormitează; moleșit de somn. [Cf. fr. somnolent, lat. somnolentus].

somnolent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOMNOLÉNT, -Ă adj. care este în stare de somnolență; referitor la somnolență. (< fr. somnolent, lat. somnolentus)

somnolent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
somnolént adj. m., pl. somnolénți; f. somnoléntă, pl. somnolénte

somnolent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*somnolént, -ă adj. (lat. somnolentus și somnulentus. Cp. cu corpulent, opulent). Care e în stare de somnolență.

somnolent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOMNOLÉNT, -Ă, somnolenți, -te, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este în stare de somnolență sau trădează somnolență; care dormitează (sau pare că dormitează); toropit, moleșit (de somn). — Din fr. somnolent, lat. somnolentus.