somna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SOMNÁ, somnez, vb. I.
Intranz. și
refl. (
Pop.) A dormi. ◊
Tranz. Ceastă noapte mare Puțin somn somnai, Frumos vis visai (PAMFILE). – Din
somn2.somna (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)somná, somnez, vb. tranz. – A dormi, a trage un somn (Papahagi 1925). „Singur nu se folosește, numai în legătură cu cuvântul somn: am somnat un somn bun” (Țiplea 1906). – Din somn (< lat. somnus).