somn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOMN1, somni, s. m. Pește teleostean răpitor cu corpul lung, fără solzi, lățit în partea de dinainte, cu capul turtit, cu gura armată de dinți puternici și cu mustăți lungi (
Silurus glanis). – Din
sl. somŭ. Cf. bg.,
rus. som.somn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOMN2, (rar)
somnuri, s. n. Stare fiziologică normală și periodică de repaus a ființelor, necesară
redresării forțelor, caracterizată prin încetarea totală sau parțială a funcționării conștiinței, prin relaxare musculară, prin încetinirea circulației, a respirației și prin vise; starea celui care doarme. ◊
Somnul de veci (sau
cel lung, veșnic) = moartea. ◊
Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi ușor, iepurește.
A trage un (pui de) somn = a dormi (bine).
A-l fura (pe cineva)
somnul = a ațipi.
Somn ușor, formulă prin care se dorește cuiva care se culcă somn liniștit.
A-l păli (sau
a-l toropi pe cineva)
somnul sau
a pica (sau
a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦
Fig. Stare de inerție; toropeală, amorțire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzație provocată de această necesitate. –
Lat. somnus.somn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)somn (-nuri), s. n. –
1. Actul de a dormi. –
2. Toropeală, tendință de a dormi. –
Mr. somn(u), megl. son, istr. somn. Lat. sǒmnus (Cihac, I, 256; Pușcariu 1607; REW 8086),
cf. vegl. samno, it. sonno, prov. som, fr. somme, cat. son, sp. sueño, port. somno. –
Der. somna (
var. însomna),
vb. (
înv., a dormi);
somnișor, s. m. (mac, Papaver somniferum; plantă, Clinopodium vulgare, Leonorus cardiaca; ouăle insectei Gastropacha neustria);
somnorea, s. m. (specie de păsărică);
însomnorat, adj. (
înv., adormit);
somnoros (
var. somnuros),
adj. (somnolent, fără vlagă; căruia îi place somul; leneș); a cărui
der. din
lat. somnolentus (REW 8085) nu pare probabilă,
cf. Graur,
BL, V, 113;
somnoroasă, s. f. (plantă, Laserpitium prutenicum; pidosnic, Cerinthe minor);
somnoroșie, s. f. (somnolență, buimăceală);
somnie, s. f. (somnolență);
nesomn, s. n. (insomnie). –
Der. din
fr. somnambul, s. m.;
somnambulism, s. n.;
somnifer, adj.;
somnolență, s. f.;
insomnie, s. f.somn (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)somn (-ni), s. m. – Pește răpitor (Silurus glanis). –
Var. înv. som. Megl. som. Sl. (
rus.)
somŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 354; Sanzewitsch 209; Conev 53),
cf. bg.,
sb.,
cf.,
slov.
som. Fonetismul indică o apropiere de
somn „faptul de a dormi”. –
Der. somotei, s. m. (somn mic),
dim. al
var.somn (Dicționar de argou al limbii române, 2007)SOMN soileală, soileanu, soilescovici, soilescu.
somn (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SOMN1 (‹
sl.)
s. m. Pește teleostean răpitor din familia
Siluride, cu corpul masiv, fără solzi, trei perechi de mustăți la gură, dintre care o pereche, foarte lungi, pe falca superioară, celelalte două de pe falca inferioară mult mai scurte, și cu carne foarte gustoasă; trăiește în Dunăre, în lacuri și în râurile mari (
Siluris glanis). Poate atinge 5 m lungime și 300-400 kg în greutate, majoritatea exemplarelor având însă 30-40 kg. ◊
S. pitic = pește teleostean răpitor din familia
Ictaluride, originar din America de Nord, lung de 20-30 cm, greu de
c. 200-300 g, cu gura mare cu patru perechi de mustăți (
Ictalurus nebulosus). Introdus în România în diverse lacuri și heleșteie.
somn (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)SOMN2 (
lat. somnus)
s. n. 1. Stare funcțională normală a organismelor animale și umane care survine periodic în alternanță cu starea de veghe și care se caracterizează prin repaus motor, lipsă de receptivitate pentru stimulii obișnuiți ai mediului (la om întreruperea activității psihice conștiente), prin particularități ale activităților vegetative și ale undelor electrice cerebrale. Înregistrarea activităților cerebrale în timpul
s. a pus în evidență alternanța (de 5 până la 8 ori pe noapte) a unor perioade de
somn profund, care apar în electroencefalogramă sub formă de unde lente (de frecvență joasă și cu mare amplitudine) și perioade cu unde rapide (de frecvență înaltă șicu amplitudine mică), asociate cu creșterea frecvenței pulsului, agitație, vise, mișcări rapide ale globilor oculari, care caracterizează
somnul paradoxal. Echilibrul dintre
s. și veghe, ca și între
s. profund și cel paradoxal este indispensabil stării de sănătate. Unele boli se manifestă și prin tulburarea acestui echilibru în sensul insomniei sau hipersomniei. ♦ Inerție, toropeală, amorțire. ◊
Somn ușor, formulă prin care dorim cuiva să aibă un somn liniștit.
2. Somnul de veci (
cel lung sau
veșnic) = moartea.
somn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)somn1 (pește)
s. m.,
pl. somnisomn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)somn2 (stare)
s. n.somn (Dicționaru limbii românești, 1939)1) somn și (nord)
som m. (infl.de
somn 2, d. rus.
som, pol.
sum [rut. bg. sîrb.
sam], d. germ.
salme, d. lat.
salmo, salmon. V.
somoteĭ, jemlugă). Un pește fără solzĭ, cu gura mare și lată, cu mustățĭ și trăitor pin Dunăre și r]urile vecine (
silúrus glanis). Ajunge pînă la 2-3 metrĭ. – Cînd e mic se numește
moacă, dela 1-2 kg.
somoteĭ, dela 2-8
laprac, de la 8-15
ĭarma, ĭar de la 15 în sus
pană.