somieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOMIÉRĂ, somiere, s. f. 1. Rețea elastică de sârmă, de arcuri etc. fixată pe cadrul patului, peste care se așază salteaua;
p. ext. parte a unui pat formată dintr-un schelet care susține un ansamblu de elemente elastice, un material de umplutură și o țesătură de acoperire.
2. Bloc de piatră care susține o boltă.
3. Fiecare dintre grinzile principale pe care sunt rezemate grinzile secundare ale unui planșeu. [
Pr.:
-mi-e-] – Din
fr. sommier.