soluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții.
2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă.
3. (În sintagma)
Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [
Var.: (
înv.)
soluțiúne s. f.] – Din
fr. solution, lat. solutio, -onis.