solstițial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLSTIȚIÁL, -Ă, solstițiali, -e, adj. Care ține de solstițiu, privitor la solstițiu. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. solsticial, lat. solstitialis.solstițial (Dicționar de neologisme, 1986)SOLSTIȚIÁL, -Ă adj. Al solstițiului, referitor la solstițiu. [Pron.
-ți-al. / cf. fr.
solsticial].
solstițial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solstițiál (-ți-al) adj. m.,
pl. solstițiáli; f. solstițiálă, pl. solstițiálesolstițial (Dicționaru limbii românești, 1939)*solstițiál, -ă adj. (lat
solstitialis). Relativ la solstițiĭ:
puncte solstițiale.solstițial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLSTIȚIÁL, -Ă, solstițiali, -e, adj. Care ține de solstițiu, privitor la solstițiu. [
Pr.: -
ți-al] — Din
fr. solsticial, lat. solstitialis.