solstițiŭ - explicat in DEX



solstițiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLSTÍȚIU, solstiții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.

solstițiu (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLSTÍȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare (21 iunie și 21 decembrie) care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. [Pron. -țiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta].

solstițiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLSTÍȚIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 iunie și 22 decembrie) când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare și care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. (< fr. solstice, lat. solstitium)

solstițiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solstíțiu [țiu pron. țiu] s. n., art. solstíțiul; pl. solstíții, art. solstíțiile (-ți-i-)

solstițiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solstițiu n. moment al anului când soarele, ajuns la cea mai mare distanță de ecuator, pare a se opri spre a reveni apoi îndărăt; solstițiul de vară cade la 22 Iunie și solstițiul de iarnă la 22 Decemvrie.

solstițiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLSTÍȚIU, solstiții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălțime față de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie și 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă, respectiv, cea mai scurtă din an. — Din lat. solstitium, fr. solstice.

solstițiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solstíțiŭ n. (lat. solstitium, d. sol, soare, și stare, a sta. V. armi-stițiŭ, stațiune). Astr. Timpu cînd soarele e la cea maĭ mare depărtare de ecŭator și pare că stă loculuĭ cîte-va zile: solstițiu de vară e pe la 21 Iuniŭ, cel de iarnă pe la 21 Decembre.