solicità - explicat in DEX

solicita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLICITÁ, solícit, vb. I. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] – Din fr. solliciter, lat. sollicitare.

solicita (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita. 2. A supune unor acțiuni fizice. 3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i. solícit, 3,6 -tă. / < fr. solliciter, cf. lat. sollicitare – a cere].

solicita (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLICITÁ vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr. solliciter, lat. sollicitare)

solicita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solicitá (a ~) vb., ind. prez. 3 solícită; conj. prez. 3 să solícite

solicità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solicità v. 1. a cere cu stăruință: a solicita un ajutor; 2. a face demersuri pentru obținerea unui post, a unei favori.

solicita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLICITÁ, solícit, vb. I. Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să... 2. A provoca, a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [Acc. și: (prez. ind.) solicít] — Din fr. solliciter, lat. sollicitare.