solgăbirău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SOLGĂBIRẮU, solgăbirăi, s. m. (Maghiarism
înv.) Funcționar administrativ din fosta administrație austro-ungară (corespunzând pretorului sau primpretorului de mai târziu). –
Magh. szolgabiró.solgăbirău (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)solgăbirắu, -i, s.m. – (înv.) Funcționar în fosta administrație austro-ungară, pretor, subprefect: „Și ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău” (Bilțiu. 1990, 8). – Din magh. szolgabiró „pretor„.