solfegiere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de
a solfegia și rezultatul ei. [
Pr.:
-gi-e-] –
V. solfegia.solfegiere (Dicționar de neologisme, 1986)SOLFEGIÉRE s.f. Acțiunea de a solfegia și rezultatul ei. [Pron.
-gi-e-. / <
solfegia].
solfegiere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solfegiére (-gi-e-) s. f.,
g.-d. art. solfegiérii; pl. solfegiérisolfegiere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLFEGIÉRE, solfegieri, s. f. Acțiunea de
a solfegia și rezultatul ei. [
Pr.: -
gi-e-] —
V. solfegia.