solfegia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLFEGIÁ, solfegiéz, vb. I.
Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [
Pr.:
-gi-a] – Din
it. solfeggiare.solfegia (Dicționar de neologisme, 1986)SOLFEGIÁ vb. I. intr. A executa un solfegiu; a cânta o melodie numind fiecare notă. [Pron.
-gi-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / < it.
solfeggiare].
solfegia (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLFEGIÁ vb. intr. a executa un solfegiu (2). (< it.
solfeggiare)
solfegia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solfegiá (a ~) (-gi-a) vb.,
ind. prez. 3
solfegiáză, 1
pl. solfegiém (-gi-em); conj. prez. 3
să solfegiéze; ger. solfegiínd (-gi-ind)solfegia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLFEGIÁ, solfegiez, vb. I.
Intranz. A executa un solfegiu, a cânta o melodie numind fiecare notă. [
Pr.: -
gi-a] — Din
it. solfeggiare.