solfatară - explicat in DEX

solfatară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLFATÁRĂ, solfatare, s. f. Emanație vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat și bioxid de carbon. – Din fr. solfatare, it. solfatara.

solfatară (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLFATÁRĂ s.f. Emanație de gaze de natură vulcanică, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, de hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. [< it. solfatara, cf. fr. solfatare].

solfatară (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLFATÁRĂ s. f. emanație vulcanică de gaze, conținând o mare cantitate de bioxid de sulf, hidrogen sulfurat și mici cantități de vapori de apă. (< fr. solfatare, it. solfatara)

solfatară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solfatáră (înv.) s. f., g.-d. art. solfatárei; pl. solfatáre

solfatară (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solfatáră f., pl. e (it. solfatara. V. sulf). Teren de unde ĭese vapori sulfuroșĭ: cea maĭ celebră solfatară e cea de la Pozzuoli (Italia), unde ceĭ vechĭ credeaŭ că-ĭ intrarea iaduluĭ.

solfatară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solfatară f. mină de sulf.

solfatară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLFATÁRĂ, solfatare, s. f. (înv.) Emanație vulcanică constituită mai ales din vapori de apă, hidrogen sulfurat și dioxid de carbon. — Din fr. solfatare, it. solfatara.