solenoid - explicat in DEX

solenoid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLENOÍD, solenoizi, s. m. Bobină electrică cilindrică fără miez feromagnetic. – Din fr. solénoïde.

solenoid (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLENOÍD s.m. Bobină cilindrică cu spirele în formă de cercuri perpendiculare față de axa de simetrie a bobinei și străbătute de un curent electric pentru a crea în jurul lor un câmp magnetic. [Pron. -no-id. / < fr. solénoïde, cf. gr. solen – tub, eidos – formă].

solenoid (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLENOÍD s. m. bobină cilindrică cu spirale în formă de cercuri dispuse în plane perpendiculare față de axa de simetrie, înfășurate după o elice cu pasul constant și străbătute de un curent electric care creează în jurul lor un câmp magnetic uniform. (< fr. solénoïde)

solenoid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solenoíd s. m., pl. solenoízi

solenoid (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solenoíd m. și n., pl. e (vgr. solén, țeava, și -id din metaloid). Fiz. O șerie de curente circulare de acelașĭ sens și intensitate la distantă egală unu de altu așa în cît să formeze o suprafață cilindrică și care în practică se realizează pintr’o sîrmă în elice al cărei capăt e întors înapo’ paralel cu cilindru pe afară saŭ pin ăuntru așa în cît curentu să vie și să ĭasă pin acelașĭ punct. Această sîrmă posedă calitățile magnetuluĭ.

solenoid (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLENOÍD, solenoizi, s. m. Bobină electrică cilindrică fară miez feromagnetic. — Din fr. solénoïde.