solecism - explicat in DEX

solecism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLECÍSM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă (neadmisă de normele limbii literare). – Din fr. solécisme, lat. soloecismus.

solecism (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLECÍSM s.n. Greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). [< fr. solécisme, cf. gr. soloikismos < Soloi – oraș din Cilicia, colonie ateniană unde se vorbea o greacă incorectă].

solecism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLECÍSM s. n. greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). (< fr. solécisme, lat. solecismus)

solecism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solecísm s. n., pl. solecísme

solecism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solecism n. eroare de sintaxă.

solecism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLECÍSM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă (neadmisă de normele limbii literare). — Din fr. solécisme, lat. soloecismus.