soldățesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLDĂȚÉSC, -EÁSCĂ, soldățești, adj. Care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc;
p. gener. militar. –
Soldat +
suf. -esc.soldățesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soldățésc adj. m.,
f. soldățeáscă; pl. m. și
f. soldățéștisoldățesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) soldățésc, -eáscă adj. De soldat:
uniformă soldățească.soldățesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) soldățésc v. intr. Trăĭesc ca soldat (orĭ militar de orĭ-ce grad):
mulțĭ anĭ a soldățit.soldățesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)soldățesc a. de soldat.
soldățesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLDĂȚÉSC, -EÁSCĂ, soldățești, adj. Care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc;
p. gener. militar. —
Soldat +
suf. -
esc.