soldiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în țările române;
p. gener. monedă de mică valoare. – Din
it. soldo.soldiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sóldiu [
diu pron. diu]
s. m.,
art. sóldiul; pl. sóldii, art. sóldiii (-di-ii)soldiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SÓLDIU, soldii, s. m. Monedă italienească veche, de valoare redusă, care a circulat în trecut și în Țările Române;
p. gener. monedă de mică valoare. — Din
it. soldo.