soldat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLDÁT1, -Ă, soldați, -te, adj. 1. (Despre conturi) Care nu mai are sold.
2. (Despre mărfuri) Scos la vânzare. –
V. solda.soldat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLDÁT2, soldați, s. m. Militar care nu are nici un grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată;
p. gener. militar care își execută stagiul. ♦
Fig. Luptător, militant. – Din
fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.soldat (Dicționar de neologisme, 1986)SOLDÁT s.m. Militar care servește în armată fără a fi gradat; ostaș de rând, oștean. ♦ Militar de profesie. ♦ (
Fig.) Luptător, militant activ pentru o cauză. [Cf. fr.
soldat, it.
soldato, germ.
Soldat].
soldat (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLDÁT s. m. 1. militar care servește în armată fără a fi gradat. ◊ militar de profesie. 2. (fig.) militant activ pentru o cauză. (< fr.
soldato, germ.
Soldat)
soldat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soldát s. m.,
pl. soldáțisoldat (Dicționaru limbii românești, 1939)* soldát m. (fr.
soldat, d. it.
soldato, adică „lefegiŭ„, d.
soldo, soldă). Militar (ostaș, oștean) de gradu cel maĭ jos:
soldat, caporal, sergent, plutonier, ofițer. – Pop. (rar azĭ)
saldat (rus.
soldát, rostit
saldat).
soldat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)soldat m. oștean în solda Statului.
soldat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLDÁT1, -Ă, soldați, -te, adj. 1. (Despre conturi) Care nu mai are sold.
2. (Despre mărfuri) Scos la vânzare. —
V. solda.soldat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLDÁT2, soldați, s. m. Militar care nu are niciun grad; militar care are cel mai mic grad într-o armată;
p. gener. militar care își execută stagiul. ♦
Fig. Luptător, militant. — Din
fr. soldat, it. soldato, germ. Soldat.