soldățime - explicat in DEX

soldățime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLDĂȚÍME s. f. Mulțime de soldați, totalitatea soldaților; ostășime. – Soldat + suf. -ime.

soldățime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soldățíme s. f., g.-d. art. soldățímii

soldățime (Dicționaru limbii românești, 1939)
soldățime f. Militărime, mulțime de soldațĭ: orașu era plin de soldățime.

soldățime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
soldățime f. ceată de soldați, mai ales nedisciplinați.

soldățime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLDĂȚÍME s. f. Mulțime de soldați, totalitatea soldaților; ostășime. — Soldat + suf. -ime.