soldăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLDĂȚÍE s. f. (Rar) Stare, viață, calitate, serviciu de soldat sau,
p. gener., de militar. –
Soldat +
suf. -ie.soldăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soldățíe (rar)
s. f.,
art. soldățía, g.-d. soldățíi, art. soldățíeisoldăție (Dicționaru limbii românești, 1939)soldățíe f.
Fam. Calitatea de soldat, militărie:
a intrat în soldăție.soldăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLDĂȚÍE s. f. (Rar) Stare, viață, calitate, serviciu de soldat sau,
p. gener., de militar. — Soldat +
suf. -ie.