soldățesc - explicat in DEX

soldățesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLDĂȚÉSC, -EÁSCĂ, soldățești, adj. Care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; p. gener. militar. – Soldat + suf. -esc.

soldățesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
soldățésc adj. m., f. soldățeáscă; pl. m. și f. soldățéști

soldățesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) soldățésc, -eáscă adj. De soldat: uniformă soldățească.

soldățesc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) soldățésc v. intr. Trăĭesc ca soldat (orĭ militar de orĭ-ce grad): mulțĭ anĭ a soldățit.

soldățesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
soldățesc a. de soldat.

soldățesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLDĂȚÉSC, -EÁSCĂ, soldățești, adj. Care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; p. gener. militar. — Soldat + suf. -esc.