solariu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLÁRIU, solarii, s. n. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare. – Din
fr.,
lat. solarium.solariu (Dicționar de neologisme, 1986)SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron.
-riu. / < fr., lat.
solarium].
solariu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLÁRIU s. n. 1. terasă, acoperiș plat în partea de sus a unei case romane. 2. teren, terasă special amenajată pentru băi de soare. 3. loc de expunere la insolație a unor plante din grădinile botanice. (< fr., lat.
solarium)
solariu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)soláriu (spațiu pentru băi de soare) [
riu pron. riu]
s. n.,
art. soláriul; pl. solárii, art. soláriile (-ri-i-)solariu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLÁRIU, solarii, s. n. 1.. Teren sau încăpere (special amenajate) unde se fac băi de soare.
2. (Mai ales la
pl.; în forma solar) Teren agricol, împrejmuit și acoperit cu folii transparente de polietilenă, pentru cultivarea legumelor și zarzavaturilor timpurii. [
Var.:
solár (
pl. solare)
s. n.] — Din
fr.,
lat. solarium.