solanină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLANÍNĂ s. f. Substanță extrasă din unele plante solanacee, cu acțiune toxică asupra organismului animal. – Din
fr. solanine.solanină (Dicționar de neologisme, 1986)SOLANÍNĂ s.f. Substanță toxică extrasă din unele plante din familia cartofului, întrebuințată în medicină ca sedativ și narcotic. [< fr.
solanine].
solanină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLANÍNĂ s. f. substanță toxică din unele plante din familia cartofului, folosită ca sedativ și narcotic. (< fr.
solanine)
solanină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solanínă s. f.,
g.-d. art. solaníneisolanină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLANÍNĂ s. f. Substanță extrasă din unele plante solanacee, cu acțiune toxică asupra organismului animal. — Din
fr. solanine.