solo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÓLO, (
I)
s. n. invar., (
II)
s. m. invar. I. S. n. invar. 1. Compoziție muzicală (sau parte a ei) concepută pentru un singur instrument sau pentru o singură voce. ♦ (Adjectival) Care se execută fără acompaniament.
2. Dans (sau parte dintr-un dans) executat de o singură persoană.
II. S. m. invar. Solist. – Din
it. solo.