sol - explicat in DEX

sol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOL¹ s. m. invar. (Muz.) 1. Unul dintre cele șapte sunete ale gamei; notă corespunzătoare acestui sunet. 2. Nume dat uneia dintre chei. – Din it., fr. sol.

sol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOL⁴ s. n. (Chim.) Soluție coloidală. – Din fr. sol.

sol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOL², soli, s. m. Persoană trimisă (oficial) undeva pentru o misiune; spec. emisar însărcinat să ducă tratative oficiale în numele unei țări sau al unui suveran (din evul mediu). ♦ Vestitor. ♦ (La nunțile țărănești) Flăcău trimis de mire în satul sau la casa miresei spre a-i vesti sosirea. – Din sl. solŭ.

sol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOL⁵, soluri, s. n. 1. Strat afânat, moale și friabil de la suprafața scoarței pământești, care (împreună cu atmosfera din jur) constituie mediul de viață al plantelor; suprafața pământului; p. ext. pământ, teren. 2. (Și în sintagma exercițiu la sol) probă de gimnastică executată la nivelul podelei. – Din fr. sol, lat. solum.

sol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOL³, soli, s. m. Unitate monetară principală din Peru. – Din fr. sol.

sol (Dicționar de neologisme, 1986)
SOL- Element prim de compunere savantă cu semnificația „sol” (1), „pământ”. [< lat. solum].

sol (Dicționar de neologisme, 1986)
SOL s.n. 1. Stratul afânat de la suprafața Pământului, în care se dezvoltă viața vegetală. 2. Teritoriu, pământ. 3. Soluție coloidală. [Cf. fr. sol, lat. solum].

sol (Dicționar de neologisme, 1986)
SOL¹ s.m. invar. (Muz.) 1. A cincea notă din gama majoră tip; sunetul corespunzător notei. 2. Coarda, clapa unui instrument care dă sunetul acestei note. 3. Denumirea uneia dintre chei. [< it. sol].

sol (Dicționar de neologisme, 1986)
SOL² s.m. Unitate monetară în Peru. [< sp. sol].

sol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOL¹- elem. „soare”. (< lat. sol)