soitar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOITÁR, soitari, s. m. Fiecare dintre cei patru măscărici ai domnilor (fanarioți) din țările românești, care însoțeau pe domn la parade, la petreceri etc. [
Var.: (
înv.)
suitár s. m.] – Din
tc. soytari.soitar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOITÁR s. m. v. soitariu.